Exponatul lunii MAI 2025

ORDINELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI (1877-1948)
ORDINUL „COROANA ROMÂNIEI” (1881-1948)

Printre cele mai reprezentative categorii de mărturii istorice pe care le deține Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” se numără decorațiile care, prin diversitatea, numărul, valoarea istorică și importanța personalităților pe care le reprezintă, situează colecția de faleristică printre cele mai mari din cadrul instituției noastre și, din ceea ce știm, este cea mai mare din țară.
Decorațiile sunt semne distinctive care se conferă persoanelor, drapelelor unităților militare sau instituțiilor care și-au adus contribuția, pe timp de pace sau de război, în serviciul patriei.
Fascinația faleristicii, dincolo de interesul strict pentru obiectul în sine rezidă din universalitatea cunoștințelor pe care le transmite celor pasionați despre epocile trecute, evenimente istorice, cutume sociale sau culturale, mentalități. De asemenea, aceste mici „bijuterii” pot constitui și cartea de vizită a unui gravor, case de bijuterii sau atelier de prelucrare a metalelor prețioase, după modul de executare atât tehnic, cât și artistic.....

Exponatul lunii MAI 2025

ORDINELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI (1877-1948)
ORDINUL „COROANA ROMÂNIEI” (1881-1948)

Printre cele mai reprezentative categorii de mărturii istorice pe care le deține Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” se numără decorațiile care, prin diversitatea, numărul, valoarea istorică și importanța personalităților pe care le reprezintă, situează colecția de faleristică printre cele mai mari din cadrul instituției noastre și, din ceea ce știm, este cea mai mare din țară.
Decorațiile sunt semne distinctive care se conferă persoanelor, drapelelor unităților militare sau instituțiilor care și-au adus contribuția, pe timp de pace sau de război, în serviciul patriei.
Fascinația faleristicii, dincolo de interesul strict pentru obiectul în sine rezidă din universalitatea cunoștințelor pe care le transmite celor pasionați despre epocile trecute, evenimente istorice, cutume sociale sau culturale, mentalități. De asemenea, aceste mici „bijuterii” pot constitui și cartea de vizită a unui gravor, case de bijuterii sau atelier de prelucrare a metalelor prețioase, după modul de executare atât tehnic, cât și artistic.
Chiar dacă, în ultimă instanță, decorațiile satisfac omenescul sentiment de mândrie pentru un merit personal, ele pot deveni, în decursul timpului, „martori muți” care pot să depună mărturie asupra istoriei și civilizației umanității și care, întocmai ca o oglindă, pot să păstreze chipuri, evenimente și date cronologice.
Ordinul național „Coroana României” a fost instituit prin Decretul Regal nr. 1244 la 10 mai 1881, cu prilejul proclamării Regatului României, fiind destinat a recompensa serviciile aduse Statului de către cetățenii români, fie militari sau civili, dar și de către cetățenii străini. Decretul de instituire al ordinului poartă semnătura Regelui Carol I, fiind contrasemnat de Dimitrie Brătianu, ministru Secretar de Stat la Departamentul Afacerilor Străine, Cancelar al Ordinelor și ministrul Secretar de Stat la Departamentul de Justiție, Mihail Pherekyde. Primul Regulament referitor la punerea în aplicare a legii de instituire a ordinului și a organizării acestuia a fost emis în octombrie 1906 și a fost semnat de Regele Carol I și ministrul Afacerilor Străine, Cancelar al Ordinelor, generalul de divizie Ioan Lahovari. Ordinul „Coroana României” era organizat în cinci grade, respectiv cavaler, ofițer, comandor, mare ofițer și mare cruce, cu un număr limitat de membri, cu excepția gradului cel mai mic, de cavaler, pentru care numărul era nelimitat.
Însemnul se prezenta sub forma unei cruci de Malta, emailată roșu, cu brațele bordate cu email alb, între brațele crucii fiind plasată cifra regală; medalioanele centrale de pe avers și revers erau emailate roșu, fiind înconjurate de un inel emailat alb care, pe avers, avea o inscripție cu majuscule referitoare la deviza ordinului și data proclamării Regatului, „PRIN NOI ÎNȘINE-14 MARTIE 1881”; în centrul medalionului era aplicată în relief coroana regală, iar pe revers, în medalionul central, era inscripția „10 MAIU”, în timp ce pe inelul emailat alb erau ștanțați anii „1866-1877-1881”.
Placa, care se purta pe partea dreaptă a pieptului, era din argint, sub forma unei stele cu opt raze, în centrul căreia erau aplicate medalionul avers al ordinului și cele patru coroane regale, având un diametru de 65 mm. pentru gradul de mare ofițer, respectiv 75 mm. pentru gradul de mare cruce.
Panglica ordinului era din rips moarat albastru, bordată cu argintiu.
Prin Decretul Regal nr. 2968 din septembrie 1916 s-au instituit însemnele pentru modelul „de război” al acestui ordin. Ordinul „Coroana României” a fost modificat în anul 1932, prin plasarea între brațele crucii a coroanei regale în locul cifrei regale, pe medalionul central avers fiind plasată cifra Regelui Carol I în locul coroanei regale, iar panglica, care rămânea tot albastră, primea pe centru o bandă argintie. Modelul rezervat militarilor avea o coroană regală între cruce și panglică. În anul 1938, s-au introdus însemne deosebite pentru militari pe timp de pace, legiferându-se și modelul „de război”, iar pentru merite deosebite pe câmpul de luptă însemnele se puteau conferi și cu panglica medaliei „Virtutea Militară”, pentru ca din anul 1939 să se creeze însemne modificate pentru distincțiile conferite doamnelor.
Spre deosebire de ordinul „Steaua României”, ale cărui prime însemne au fost acordate unor personalități politice, ecleziastice și militare pentru fapte de arme deosebite, primele însemne ale ordinului „Coroana României” au fost decernate unor persoane care au organizat ceremoniile Încoronării din anul 1922, respectiv reprezentanților forțelor de ordine, responsabililor diverselor meserii reprezentate prin care alegorice în cortegiu, maiștrilor din cadrul Arsenalului Armatei, care au realizat Coroana Regală din oțelul unui tun capturat de Armata Română la Plevna, diferiților fabricanți și comercianți. De-a lungul timpului, multor personalități românești și străine li s-a conferit acest ordin în diferite grade, dar și unor cetățeni străini.
Ordinul „Coroana României” și-a încetat existența în anul 1947, în contextul abolirii Monarhiei, fiind „reînviat” în anul 2011 ca un ordin de familie, ca ordin dinastic al familiei de Hohenzollern.
Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” deține, în patrimoniul său, toată tipologia acestui ordin, toate gradele, precum și brevetele de conferire ale acestuia.
În cadrul proiectului cultural „Exponatul lunii” s-au expus pentru prima dată două piese deosebite din cadrul colecției de „Picturi” a muzeului, medalioane cu fotografiile pe suport de sticlă ale regelui Carol I (1839-1914) și ale reginei Elisabeta (1843-1916). Acestea sunt realizate prin tehnica ambrotipiei, tehnică supranumită în secolul al XIX-lea „regina portretelor”.
În România, realizarea fotografiei pe sticlă a fost preluată prima dată de celebrul pictor și fotograf al Casei Regale a României, Carol Popp de Szathmary (1812-1887). Nu este un procedeu facil de realizare a fotografiei, necesitând mult exercițiu, dar și îndemânare și, mai ales, pasiune. Fotografiile erau realizate pe un suport de sticlă peste care se turna colodiu pentru a-i conferi aderență (substanță pe bază de eter și alcool), apoi era introdusă într-o baie de argint pentru a-i imprima fotosensibilitate. Un asemenea tip de fotografie se realiza cu un aparat foto cu burduf, timpul de expunere fiind cuprins între 10-12 secunde, perioadă în care se puteau surprinde o multitudine de microexpresii ale celui fotografiat. După expunere, placa era developată, iar după uscare, pentru protecție, era acoperită cu un strat special.
Versatilitatea acestei tehnici conferea artistului libertate de creație, fotografia astfel obținută fiind o formă de expresie artistică fascinantă.
Primul medalion prezintă pe suportul de sticlă fotografia regelui Carol I cu barbă și capul descoperit, în uniformă de general cu epoleți înghețați, redat din profil, orientat spre dreapta. Pe uniformă sunt prinse multe decorații străine și românești: la gât poartă ordinul prusac „Pour le Mérite” în grad de comandor și ordinul rusesc „Sfântul Gheorghe”, clasa a III-a, precum și două colane, cel al ordinului princiar al Casei de Hohenzollern, precum și al ordinului prusac „Vulturul Negru”; pe piept, în partea dreaptă sunt placa gradului de mare cruce a ordinului „Steaua României” și lenta acestuia, poziționată de pe umărul stâng spre șoldul drept, precum și placa gradulului de mare cruce a ordinului „Coroana României”; pe uniformă, în partea superioară dreaptă este redată o placă cu decorații românești și străine.
Al doilea medalion prezintă pe suportul de sticlă fotografia reginei Elisabeta, redată din semiprofil, cu capul descoperit, ușor orientat spre stânga, părul fiindu-i strâns într-un coc lejer. Regina este înfățișată într-o rochie din dantelă și catifea, cu decolteu rotund și mâneci scurte, cu decupaje, care se termină cu o bentiță din dantelă; bustul rochiei este o platcă din dantelă fronsată, încheiată pe mijloc cu nasturi, iar la gât suverana poartă un colier lung format din elemente florale; pe mâneca umărului stâng sunt prinse două distincții românești cu panglicile sub formă de fundă (pentru doamne), însemnele acestora suprapunându-se ușor, peste medalia „Bene Merenti”, clasa I, respectiv crucea „Elisabeta”; pe piept, în partea stângă este redată placa gradului de mare cruce a ordinului „Coroana României”, precum și o lentă de culoare bleu, care este poziționată de pe umărul drept spre șoldul stâng.
Ambele medalioane sunt ovale, suportul de sticlă este prins într-o ramă și spate din carton îmbrăcate în atlas vișiniu, iar în partea central-superioară prezintă sistem de prindere din alamă, sub forma unor ornamente vegetale; dimensiunile celor două piese sunt aceleași, 19,5x15 cm. (cu ramă), respectiv 14x10,3 cm. (suportul de sticlă).
Aceste piese deosebite din patrimoniul Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”, care sunt reproduceri ale unor fotografii de epocă, au fost restaurate de Elena Florea, restaurator textile, fiind expuse publicului vizitator pentru prima dată.
Muzeograf Luminița-Nicoleta IORDACHE