Lumea s-a schimbat. Nu doar schimbări de mediu, dar și prefaceri la nivel economic și social. Și politic. În ce fel și-au pus acestea amprenta asupra tradițiilor culturale ale păstorilor din România?

Muzeul Național al Țăranului Român și-a propus să întoarcă pe toate fețele povestea oii din zilele noastre.

- Ce mai înseamnă oieritul astăzi, obligat să-și găsească calea printre cutumele moștenite, statisticile oficiale și politicile agricole europene?
- Cum a ajuns transhumanța – pendulare sezonieră între locurile de pășunat, aflate uneori la distanțe impresionante, de mii de kilometri, dar într-un areal bine delimitat și stabilit, un fel de „spațiul Schengen” al păstorilor – ilegală și, practic, imposibilă, înghesuită între norme, reglementări și aprobări care țin cont de noile granițe, de infrastructura modernă și normele sanitar-veterinare, de topografia locurilor, în permanentă schimbare, dar și de progresul tehnologic?
- Mai are cineva nevoie de lâna țigaie sau țurcană, de păr sau de pielicele de astrahan? Ce șansă mai are cojocul autohton....