Mormântul pictat de la Tomis este un monument de o valoare istorică și artistică inestimabilă, cu caracter de unicat atât în spațiul dobrogean, cât și la nivelul întregii țări. Picturile sale murale reprezintă un exemplu rar de artă funerară din epocă romană, cu teme și simboluri care reflectă credințele și cultura antichității târzii.

Descoperirea sa a avut loc în data de 25 februarie 1988, în timpul unor lucrări edilitare pe faleza înaltă a orașului Constanța, în apropiere de Liceul Mircea cel Bătrân, prilej cu care arheologii Muzeului de Istorie și Arheologie din Constanța au descoperit un cavou de familie prevăzut cu culoar de acces de tip dromos. Deși planul dreptunghiular al mormântului este relativ comun perioadei, interiorul său avea să dezvăluie una dintre cele mai spectaculoase descoperiri făcute vreodată în Constanța, prin pictura sa remarcabil de bine prezervată.

Pe pereții mormântului, pictați în tehnica a secco, au fost reprezentate mai multe scene complexe, ce redau diferite motive antropomorfe, zoomorfe și....

Mormântul pictat de la Tomis este un monument de o valoare istorică și artistică inestimabilă, cu caracter de unicat atât în spațiul dobrogean, cât și la nivelul întregii țări. Picturile sale murale reprezintă un exemplu rar de artă funerară din epocă romană, cu teme și simboluri care reflectă credințele și cultura antichității târzii.

Descoperirea sa a avut loc în data de 25 februarie 1988, în timpul unor lucrări edilitare pe faleza înaltă a orașului Constanța, în apropiere de Liceul Mircea cel Bătrân, prilej cu care arheologii Muzeului de Istorie și Arheologie din Constanța au descoperit un cavou de familie prevăzut cu culoar de acces de tip dromos. Deși planul dreptunghiular al mormântului este relativ comun perioadei, interiorul său avea să dezvăluie una dintre cele mai spectaculoase descoperiri făcute vreodată în Constanța, prin pictura sa remarcabil de bine prezervată.

Pe pereții mormântului, pictați în tehnica a secco, au fost reprezentate mai multe scene complexe, ce redau diferite motive antropomorfe, zoomorfe și fitomorfe, după cum urmează: pe latura sudică, deasupra intrării în cavou, este ilustrată o scenă compusă din patru porumbei care beau apă dintr-o cupă, reprezentați într-o manieră realistă, înconjurați de motive vegetale.

Urmărind continuitatea scenelor, pe peretele vestic se află pictate patru potârnichi, două care se adapă dintr-o cupă, iar celelalte două ciugulesc în jurul ei, iar în continuarea lor este reprezentat un iepure care mănâncă struguri dintr-un coș răsturnat.

Pe peretele nordic, bine încadrată sub arcada monumentală, se află scena principală care înfățișează un banchet funerar. În jurul mesei rotunde sunt reprezentate șapte personaje masculine, cinci dintre ele redate în poziție șezută, iar celelalte două, probabil doi servitori, fiind redate în picioare, în stânga și în dreapta mesenilor. Cei doi servitori poartă veșminte tipice perioadei romane și țin în mâini vase de argint, care aveau probabil un caracter ritualic. Planul secund al ancadramentului iconografic este redat de arbori în stil mediteraneean stilizați, cât și alte elemente de decor vegetal, lucru care sugerează faptul că ceremonia avea loc afară.

O altă imagine sugestivă este redată pe latura estică a monumentului, unde sunt reprezentați doi păuni din profil, poziționați unul în fața celuilalt, care ciugulesc dintr-un coș cu fructe.

În plan secund se pot observa arbori mediteraneeni, întreaga boltă fiind acoperită, de altfel, de vrejuri și alte motive vegetale.



În interiorul mormântului au fost descoperite patru sicrie de lemn în care erau depozitate rămășițele a patru defuncți, îngropați creștinește (est-vest), cu mâinile pe lângă corp. Pe lângă ei s-au mai descoperit fragmentele altor defuncți, depuși în prima fază de utilizare a cavoului, semn că mormântul a fost folosit o perioadă mai lungă de timp. Cu adevărat remarcabilă a fost descoperirea unei amfore de mici dimensiuni, în care se aflau depuse rămășițele unui copil, practica înhumării copiilor în amfore fiind una destul de uzuală în epocă.

Inventarul funerar găsit în criptă este unul relativ sărăcăcios, fiind reprezentat de obiectele personale ale unei defuncte: mărgele fațetate care făceau parte dintr-un colier, două brățări din sârmă de bronz răsucită, precum și un vas de sticlă fusiform, cu bulb la mijloc, de tip unguentarium. O piesă deosebită este reprezentată de un philacterium din argint, un obiect de mici dimensiuni folosit pe post de amuletă și care oferea protecție celui ce îl purta.

Atât pictura, cât și contextul arheologic și inventarul funerar, încadrează perioada de utilizare a monumentului în a doua jumătate a sec. al IV-lea p. Chr. și până la începutul sec. al V-lea p. Chr., așadar la hotarul dintre crepusculul păgânismului și zorii noii religii monoteiste, cu conotații proprii fiecărei lumi în parte.

Prin simbolistica sa deosebită, dar și prin tehnica picturii murale, mormântul ni se înfățișează ca o imagine remarcabilă a rafinamentului artistic și spiritual la care s-a ridicat populația romanică a

Scytiei Minor, Mormântul Pictat Hypogeu reprezentând unul dintre cele mai importante monumente ale Dobrogei antice.