În perioada imediat următoare primului război mondial s-a constituit în oraşul Slatina un Comitet organizatoric pentru înfiinţarea Muzeului Judeţului Olt.

Obiecte şi documente colectate cu ajutorul unor intelectuali pasionaţi şi proprietari amatori au fost depozitate în mai multe locaţii: Palatul Administrativ, Primăria Oraşului, Biblioteca Liceului „Radu Greceanu” şi cea a Şcolii Primare de Băieţi nr.1 Ionaşcu.

O contribuţie esenţială la înfiinţarea acestui aşezământ cultural a avut-o avocatul Ion I. Florescu, preşedintele executiv al Comitetului de iniţiativă, care a colecţionat în casa sa multe din obiectele ce vor intra în patrimoniul muzeal slătinean. Printre cei care s-au distins în acţiunea de colecţionare a pieselor muzeale amintim pe avocatul Ion Leţu şi pe prof. Paul I. Dicu. Nicolae Iorga însuşi a îndemnat pe locuitorii acestor meleaguri „să îndrume pe cine are hârtii să le depue la liceu pentru un muzeu al Oltului”.

În anul 1930, Ioan Ionaşcu, directorul Şcolii Normale „Preda Buzescu” din Slatina - unul dintre discipolii profesorului Nicolae Iorga -adresa....

În perioada imediat următoare primului război mondial s-a constituit în oraşul Slatina un Comitet organizatoric pentru înfiinţarea Muzeului Judeţului Olt.

Obiecte şi documente colectate cu ajutorul unor intelectuali pasionaţi şi proprietari amatori au fost depozitate în mai multe locaţii: Palatul Administrativ, Primăria Oraşului, Biblioteca Liceului „Radu Greceanu” şi cea a Şcolii Primare de Băieţi nr.1 Ionaşcu.

O contribuţie esenţială la înfiinţarea acestui aşezământ cultural a avut-o avocatul Ion I. Florescu, preşedintele executiv al Comitetului de iniţiativă, care a colecţionat în casa sa multe din obiectele ce vor intra în patrimoniul muzeal slătinean. Printre cei care s-au distins în acţiunea de colecţionare a pieselor muzeale amintim pe avocatul Ion Leţu şi pe prof. Paul I. Dicu. Nicolae Iorga însuşi a îndemnat pe locuitorii acestor meleaguri „să îndrume pe cine are hârtii să le depue la liceu pentru un muzeu al Oltului”.

În anul 1930, Ioan Ionaşcu, directorul Şcolii Normale „Preda Buzescu” din Slatina - unul dintre discipolii profesorului Nicolae Iorga -adresa un apel emoţionant „tuturor intelectualilor şi iubitorilor de lămurire a trecutului oltenesc” prin care solicita punerea la dispoziţie a „orice act vechi, mai dinainte de 1800 – precum şi orice altă mărturie mai veche” în vederea tipăririi lucrării „Documente şi inscripţii din ţinutul Oltului” şi susţinea ideea înfiinţării unui muzeu etnografic pe lângă Şcoala Normală de Băieţi, aşezământ „în care să se adune toate obiectele caracteristice din viaţa de demult şi de azi a locuitorilor olteni”.
Prin adresa nr. 95328/1930, Ministerul Instrucţiunii Publice solicita „constituirea unui comitet şi aranjarea muzeului etnografic”.

Dintre obiectele considerate necesare constituirii patrimoniul acestui muzeu erau menţionate: „Icoane vechi pe lemn, sticlă şi chiar hârtie. Autografe de ale oamenilor noştri care au avut vreo însemnătate – fie în mişcarea politică, fie în cea literară, hrisoave şi tipărituri vechi. Medalii, monede vechi, arme vechi, buciume şi tot ce a aparţinut oştirei noastre în trecut. Costume naţionale din regiunea D-vs., resturi de ţesături din care să se vadă frumuseţea motivelor noastre naţionale, traiste, brîie, chimire şi pieptare cu cusături deosebite şi vechi. Ceramică, olărie veche smălţuită şi decorată cu smalţuri. Sculpturi şi cioplituri în lemn: furci, bîte, cuiere, tronuri, laviţe, scaune , coroane, cornuri de vânătoare etc. Poliţe şi blidare zugrăvite primitiv de maeştrii ce au trăit înaintea generaţiei noastre. Obiecte şi instrumente primitive ale gospodăriei rurale, ornamente de fier forjat ca : balamale, încuetori, zăbale, scări de şea etc.”
Apelul a fost receptat cu interes de locuitorii judeţului Olt, printre primii donatori numărându-se „d-ra E. Bogdan-Piteşti din Coloneşti, preoţii I. Căpăţâneanu din Spineni, Ionescu din Schitu Greci, Petrescu din Ciomăgeşti, dd. V. Manolescu, proprietar Drăgăneşti, I. Popescu, student Deleni, învăţătorii G. Iliescu din Mărgineni, Toma Popescu din Deleni, F. Conea din Mihăeşti, Fl. Popescu din Teiuş, T. Vieru din Radomireşti, Ion Diaconu din Smârdan, C. Diaconu din Bîrseşti, G. Dumitrescu din Gîlmeele şi G. Conea, Mihăieştii de Sus, V. Diaconu, St. Ionescu, T. Iliescu din Optaşi, I. Diaconescu, învăţător din Albeşti, P. Zamfirescu, Rădeşti, B. Sfârlogeanu din Mirceşti, I. Popescu, cântăreţ din Vlaici, I. Teodorescu din Coloneşti, Ion Ciocea din Deleni, I. Stănescu, perceptor, Potcoava, G. Nicolae din Scorniceşti, Gr. I. Belu, student din Slatina.”

La 25 mai 1951, Comitetul pentru Aşezămintele Culturale, respectiv Serviciul Muzee şi Monumente aducea la cunoştinţă Secţiei Culturale a Sfatului Popular al Raionului Argeş faptul că „ directorul Muzeului Olteniei, Nicolaescu Plopşor a fost delegat să cerceteze la faţa locului situaţia colecţiilor cât şi a înfiinţării unui muzeu în oraşul Slatina.”

Planul de Organizare a Muzeului Raionului Slatina, regiunea Argeş, elaborat de prof. Ion Moroşanu, la 13 august 1951, menţionează existenţa unei dispoziţii a Comitetului pentru Aşezămintele Culturale de pe lângă Consiliul de Miniştri transmisă prin adresa nr.12310 din 11 iulie 1951 Comitetului Executiv al Sfatului Popular Raional Slatina ce poate fi considerată esenţială demersurilor de înfiinţare a muzeului din Slatina.

Printr-o altă adresă a forului susmenţionat, datată 21 septembrie 1951 , se menţiona că prof. Ion Moroşanu a fost delegat „în vederea achiziţionării de materiale şi organizarea muzeului din Slatina”.
La 11 noiembrie 1953 Secţiunea Culturală a Sfatului Popular al Regiunii Piteşti informa Sfatul Popular Raional Slatina despre aprobarea de către Ministerul Finanţelor „ a două posturi, un ghid şi un îngrijitor”.
În pofida tuturor eforturilor, muzeul s-a deschis oficial abia în anul 1952 prin eforturile prof. Ion N. Moroşanu.