La început a fost o colecţie şcolară strânsă de profesorul Dumitru Ulieru şi elevii săi. A fost inaugurat după obţinerea de către acesta, în cartierul Joseni, a casei monument istoric din secolul al XIX-lea aparţinând Auricăi Şerb Popescu. Clădirea care adăposteşte colecţia are două nivele cu importante spaţii deschise, prispa pe două laturi şi foişor. Casa a aparţinut iniţial lui Ghiţă Şerb Popescu. Planul clădirii implică la ambele nivele, în continuarea foişorului de pe latura de sud, o sală închisă, care împarte clădirea în două părţi egale. Această sală adăposteşte şi casa scărilor. Din această sală sunt dirijate accesele la încăperi, actualele săli ale muzeului, spaţiile deschise – prispa şi foişorul.

Parmalâcul, stâlpii, florarul şi frontonul sunt adevărate dantelării în lemn, de altfel tipice şi altor locuinţe ample din Pietroşiţa. Muzeul etnografic este aproape în întregime dedicat ocupaţiilor şi meşteşugurilor ce caracterizează zona – prelucrarea lemnului, a pietrei, creşterea animalelor, pomicultura şi mai ales producţia casnică de textile de interior,....

La început a fost o colecţie şcolară strânsă de profesorul Dumitru Ulieru şi elevii săi. A fost inaugurat după obţinerea de către acesta, în cartierul Joseni, a casei monument istoric din secolul al XIX-lea aparţinând Auricăi Şerb Popescu. Clădirea care adăposteşte colecţia are două nivele cu importante spaţii deschise, prispa pe două laturi şi foişor. Casa a aparţinut iniţial lui Ghiţă Şerb Popescu. Planul clădirii implică la ambele nivele, în continuarea foişorului de pe latura de sud, o sală închisă, care împarte clădirea în două părţi egale. Această sală adăposteşte şi casa scărilor. Din această sală sunt dirijate accesele la încăperi, actualele săli ale muzeului, spaţiile deschise – prispa şi foişorul.

Parmalâcul, stâlpii, florarul şi frontonul sunt adevărate dantelării în lemn, de altfel tipice şi altor locuinţe ample din Pietroşiţa. Muzeul etnografic este aproape în întregime dedicat ocupaţiilor şi meşteşugurilor ce caracterizează zona – prelucrarea lemnului, a pietrei, creşterea animalelor, pomicultura şi mai ales producţia casnică de textile de interior, Pietroşiţa fiind renumită pentru covoarele ei ”în roate”, în special pe fond negru.

Împărţirea pe teme a sălilor este următoarea: prima cameră de la parter tratează ocupaţiile principale ale locuitorilor, iar a doua sală meşteşugurile, în special prelucrarea lemnului, a pietrei, dogăria, rotăria şi prelucrarea metalului; de asemenea, prezintă piese din instalaţii hidraulice ţărăneşti tradiţionale. La etaj, sala principală e rezervată prezentării covoarelor şi textilelor mici de interior, dar şi costumelor populare specifice zonei. Celelalte două săli mai mici de la etaj adăpostesc interioare specifice Pietroşiţei cu mobilier, textile şi obiecte casnice. Muzeul reuneşte în colecţia sa atât obiectele adunate de Dumitru Ulieru, cât şi exponate specifice zonei provenind din patrimoniul Complexului Naţional Muzeal ”Curtea Domnească” Târgovişte.